Kilimanjaro – Ascensiune si Safari

Plecarea de pe aeroportul Henri Coanda marcheaza inceputul unei calatorii ce are sa ne poarte dincolo de continent, departe de orase, departe de cotidian, spre inima Africii. Urmeaza zborul lung – Bucuresti – Kilimanjaro – si cu el emotia ascunsa a celor care simt ca se apropie de ceva mai mult decat o destinatie: o chemare.

Avionul coboara peste campiile nordice ale Tanzaniei, iar in departare, uneori acoperit de nori, se intrevede varful acoperit cu zapada al lui Kilimanjaro – tinta noastra, provocarea care ne asteapta.

Pe aeroportul din Kilimanjaro ne asteapta echipa locala – zambitori, eficienti, cu o energie calma si prietenoasa. Transferul catre Moshi dureaza mai putin de o ora, timp in care, din autocar, privim viata locala: palmieri, strazi rosii de praf, scutere, oameni mergand desculti.

Ajungem la hotelul nostru, Salinero – o oaza verde, discreta, cu miros de flori tropicale si cafea proaspat macinata. Dupa cazare, avem timp liber: pentru odihna, o plimbare prin gradina, un dus cald sau poate o prima fotografie cu acoperisul Africii pe fundal.

La ora stabilita ne intalnim in receptie pentru briefingul oficial. Ghidul principal – calm, precis, increzator – ne explica traseul, ne verifica echipamentul si ne raspunde la orice intrebare. Se simte: aventura incepe cu adevarat de acum.

Cazare: Hotel Salinero sau similar, Moshi
Mese incluse: Mic dejun

Trekking: 4.8 km| 3–4 ore | Padure tropicala
Altitudine: 2389 m → 2785 m | +396 m

Dimineata devreme plecam din Moshi cu jeepurile, strabatand sate de munte si campuri cultivate. La Londorossi Gate, formalitatile de intrare in Parcul National Kilimanjaro sunt animate: porteri, ghizi, echipamente, turisti din toate colturile lumii.

De aici incepem mersul. Prima portiune a traseului ne poarta prin padurea tropicala: densa, umeda, vie. Arborii inalti formeaza un acoperis de verde adanc, iar poteca serpuie printre radacini si frunze cazute.
Este o lume ascunsa de lumina directa, in care sunetele sunt atenuate si aerul miroase a pamant, a muschi si a ploaie. Din cand in cand zarim o maimuta colobus sau auzim freamatul unui stol de pasari.

Dupa aproximativ patru ore, ajungem la tabara Mti Mkubwa („Copacul Mare”) – un luminis in inima padurii, unde corturile ne asteapta deja montate. Bem ceai fierbinte, servim prima cina pe munte si ne pregatim pentru prima noapte sub cerul Africii..

Cazare: Corturi, Tabara Mti Mkubwa
Mese incluse: Mic dejun, pranz, cina

Trekking: 7.9 km| 4–6 ore | Zona subalpina
Altitudine: 2785 m → 3504 m | +719 m

Astazi iesim din padure. Vegetatia se rareste, arborii se opresc brusc si lasam in urma umbra si umezeala. In fata noastra, peisajul se deschide – larg, salbatic si luminat de soarele de altitudine. Intram in zona subalpina, cu tufisuri si iarba aspra, cu stanci negricioase si pereti abrupti in departare.

Traseul urca constant, dar nu brusc. In dreapta, apar primele perspective largi asupra vaii. In zare, intrezarim – pentru prima data cu adevarat – masivul Kibo, acoperit de ghetari. Este acolo. Inalt, alb, linistit.

Ajungem in Tabara Shira 1 dupa aproximativ cinci ore de mers. Corturile sunt asezate la marginea platoului – in bataia vantului si cu linia orizontului dominata de creste. Este frig, dar si sublim.

Cazare: Corturi, Tabara Shira 1
Mese incluse: Mic dejun, pranz, cina

Trekking: 6.9 km| 5–7 ore | Zona montana deschisa
Altitudine: 3504 m → 3895 m | +391 m

Traversam vastul platou Shira – o intindere stancoasa, neagra, martiana, formata din lava intarita si praf vulcanic. Este una dintre cele mai inalte campii de acest fel de pe planeta si pe alocuri pare nelocuita. Doar vantul si pasii nostri.

Facem o pauza la Shira 2 Camp, apoi ne indreptam catre tabara Moir Hut – mai izolata, mai tacuta, mai aspra. Pe drum, intalnim formatiuni de roca sculptata de vant si urme de lava veche, ruginita.

Optional, cei care doresc pot urca spre Lent Hills (pana la 4200 m) – un traseu scurt dar abrupt, ideal pentru aclimatizare. Acolo sus, vantul bate tare, dar privelistea e infinita: valea Shira in spate, Kibo in fata.

Seara, Moir Hut devine un adapost in mijlocul nimicului. Cerul e clar, corturile mici si calde, linistea adanca. Este una dintre cele mai intense nopti ale traseului.

Cazare: Corturi, Moir Hut
Mese incluse: Mic dejun, pranz, cina

Trekking: 10.1 km| 6–8 ore | Zona semidesertica
Altitudine: 3895 m → 3986 m (via Lava Tower la 4650 m) |+755 m urcare / –664 m coborare

Aceasta este o zi de contrast si de test – fizic, psihic si emotional. Ne trezim devreme, impachetam echipamentul si pornim intr-o ascensiune lunga si vizibil diferita. Peisajul se transforma radical: dispare orice urma de vegetatie, iar solul devine steril, prafos, maroniu. Roca vulcanica domina totul. Aerul e rece si aspru. Nu mai suntem doar pe munte – suntem, parca, pe alta planeta.

Urcam incet, in zigzaguri, spre celebrul Lava Tower (4650 m) – o formatiune uriasa de piatra intunecata, crescuta abrupt din pamantul gol, ca un colt de stanca abandonat de zei. Aici ajungem la cea mai mare altitudine de pana acum. Este un test de aclimatizare – o urcare sustinuta, la care organismul reactioneaza diferit pentru fiecare dintre noi. Unii se simt euforici, altii greoi, dar toti stim ca acesta este un pas esential.

Ne oprim langa turn pentru pauza de pranz. Suntem deasupra norilor. Privim spre campiile pe care le-am lasat in urma. Respiram cu atentie. Aici, fiecare miscare e incetinita, constienta. Fiecare pas cere vointa.

Apoi incepe coborarea – lunga, abrupta, dar si incredibil de frumoasa. Intram in valea Barranco, iar cu fiecare suta de metri pierduta in altitudine, simtim cum viata revine in jurul nostru: apar tufisuri, apoi plante ciudate si apoi – ca dintr-un vis exotic – senecio kilimanjari, arbori uriasi cu trunchiuri groase si frunze ca palmele. Peisajul pare desprins dintr-un film SF.

Sosim in Tabara Barranco (3986 m) – una dintre cele mai frumoase de pe intreg muntele. Corturile sunt asezate la baza peretelui Barranco Wall, iar in fata se deschide o priveliste magnifica spre vai nesfarsite. Cerul e clar, iar luna, daca e pe cer, lumineaza stancile ca o lanterna uriasa. Este o seara linistita si un somn adanc – meritam aceasta odihna.

Cazare: Corturi, Tabara Barranco
Mese incluse: Mic dejun, pranz, cina

Trekking: 5.2 km| 4–5 ore | Desert alpin
Altitudine: 3986 m → 4034 m | +48 m

Ziua incepe cu o provocare vizibila chiar din cort: Barranco Wall, o stanca verticala si impresionanta, care pare ca ne blocheaza drumul spre cer. E impunatoare, dramatica, dar si accesibila – o urcare tehnica, nu periculoasa, daca e abordata cu atentie si rabdare.

Ne strangem betele de trekking si urcam „cu mainile libere”. Traseul serpuieste pe stanca, uneori cu treceri inguste si momente in care te sprijini de roca cu tot corpul. Portarii urca cu usurinta incredibila – cu baloti de echipament in spate – in timp ce noi ne luam pauze scurte pentru a admira prapastia si linia orizontului.

Ajunsi in varf, suntem rasplatiti cu o priveliste uimitoare: campurile glaciare ale lui Kilimanjaro in fata si vai infinite in spate. Este unul dintre acele momente in care respiri si simti ca esti, intr-adevar, „deasupra lumii”.
Coboram usor catre valea Karanga, apoi urcam din nou catre tabara cu acelasi nume. Desi altitudinea nu creste foarte mult, ziua este solicitanta din cauza schimbarii de ritm si a naturii terenului. Ajungem in Tabara Karanga (4034 m) dupa-amiaza, iar aceasta va fi ultima noapte „de tranzitie” inainte de ascensiunea spre varf.

Ne odihnim, ne hidratam si ne bucuram de apusul care coloreaza muntii in portocaliu si violet. Aici, la peste 4000 m altitudine, totul devine mai clar – si in aer, si in ganduri. Maine incepe asaltul final.

Cazare: Corturi, Tabara Karanga
Mese incluse: Mic dejun, pranz, cina

• Karanga – Barafu: 3.3 km| 4–5 ore | Desert alpin
• Barafu – Uhuru Peak: 4.86 km| 5–7 ore | Ghetari, zapada, teren alunecos
• Uhuru Peak – Mweka Camp: 13 km| 5–6 ore | Coborare abrupta
Altitudine: 4034 m → 4662 m → 5895 m (Uhuru Peak) → 3106 m | +1861 m urcare / –2789 m coborare

Dimineata devreme parasim Karanga si incepem urcarea catre ultima tabara de baza: Barafu – cuvant care in swahili inseamna „gheata”. Traseul este arid, deschis, lipsit de vegetatie. Un desert de piatra si praf vulcanic, pe care vantul il brazdeaza constant. Nu vorbim prea mult. Pasim. Ritmic, constient, calm.

Ajungem la Barafu Camp (4662 m) inainte de pranz. Aici, in acest loc expus, vantul este necrutator. Ne instalam, mancam usor, apoi ne retragem in corturi. Totul este pregatit pentru noaptea decisiva.

La miezul noptii, sub lumina lunii sau in intuneric complet, incepe asaltul final spre varf. Este cea mai lunga, cea mai grea, dar si cea mai incarcata de sens urcare din viata ta. Pornim incet, pe serpentine inguste si pante acoperite cu pietris instabil. Fiecare pas devine un act de vointa. Aerul este rarefiat, respiratia sacadata. Se urca in liniste, doar cu sunetul pasilor si al inimii care bate in tampla.

Trecem de Stella Point (5685 m), pe marginea craterului, si dupa inca aproximativ o ora de urcare, ajungem la Uhuru Peak (5895 m) – cel mai inalt punct al Africii.

Acolo sus, timpul incetineste. Soarele rasare peste un continent intreg, iar tu – impovarat de efort, dar eliberat in acelasi timp – esti martorul unui moment care nu seamana cu nimic altceva. Fotografiile sunt putine. Privirea e lunga. Lacrimile sunt reale.

Coboram pe acelasi drum, inapoi spre Barafu pentru o pauza si o masa calda, apoi continuam cu o coborare lunga si sustinuta pana in Tabara Mweka (3106 m), printre praf, pietris si pante alunecoase.

Aceasta a fost ziua in care ai cucerit Kilimanjaro. Noaptea, in cort, cu o cana de ceai in mana si muntele in spate, ramai cu un singur gand: ai reusit.

Cazare: Corturi, Tabara Mweka
Mese incluse: Mic dejun, pranz, cina

Trekking: 9.1 km / 6 mi | 3–4 ore | Padure tropicala
Altitudine: 3106 m → 1633 m | –1473 m

Ultima zi pe munte. Ultima dimineata in cort, dar cu un alt fel de liniste – aceea a implinirii. Ne strangem lucrurile, luam micul dejun alaturi de echipa care ne-a fost alaturi pas cu pas – porteri, ghizi, bucatari. Are loc o scurta ceremonie emotionanta, in care ne luam ramas bun si primim, simbolic, certificatele de summit.

Coboram pe o poteca ampla, umeda si umbrita, prin padurea tropicala care, dupa atata piatra si vant, pare un paradis verde si viu. Incepem sa auzim din nou pasarile, simtim umezeala frunzelor, pasim pe pamant moale. Este un fel de intoarcere la viata.

Ajungem la Mweka Gate, punctul final oficial al traseului, unde ne asteapta transferul catre Moshi. La hotel, ne reintalnim cu dusul cald, asternutul moale si, poate, o bere locala rece. Restul zilei este liber – pentru odihna, reflectie, sau pur si simplu pentru a spune: „am fost acolo sus.”

Cazare: Hotel Salinero sau similar, Moshi
Mese incluse: Mic dejun

Dimineata devreme, dupa micul dejun, parasim Moshi si lasam in urma muntele. Incepem o alta aventura – una de pamant rosu, baobabi si ochi de elefant: safariul african.

Ne imbarcam in vehiculele 4x4 special pregatite si pornim spre sud-vest, spre Parcul National Tarangire – unul dintre cele mai autentice si mai putin aglomerate parcuri din nordul Tanzaniei. Pe drum, peisajul se schimba treptat: dealurile devin savana, copacii se rasfira, cerul se largeste.

Odata ajunsi in parc, ne aflam in inima unui ecosistem vibrant, in special in sezonul secetos – cand vietatile migreaza in numar impresionant catre raul Tarangire. Vedem turme uriase de elefanti, zebre, antilope impala si, cu noroc, lei tolani la umbra baobabilor stravechi.

Peisajul este rupt din pictura: copaci cu trunchiuri groase si contorsionate, ierburi aurii, ceruri albastre adanci si praf ridicat de copite. Este o zi de observare, dar si de contemplare – o zi in care invatam sa privim in tacere si cu respect.

Spre seara, parasim parcul si ne indreptam spre Karatu, unde ne cazam la Omega View Hotel, o locatie aflata aproape de zona de conservare Ngorongoro. Ne bucuram de o cina calda si, daca cerul e senin, poate si de un apus rosu aprins peste campiile masai.

Cazare: Omega View Hotel sau similar, Karatu
Mese incluse: Mic dejun, pranz (la pachet), cina

Ne trezim devreme, cand lumina abia mangaie acoperisul colibelor si linistea e inca adanca. Dupa micul dejun, plecam catre una dintre cele mai spectaculoase rezervatii naturale din lume: Ngorongoro Conservation Area.

Urcam in vehiculele 4x4 si ne indreptam spre marginea craterului. Apoi coboram lent, printr-o poteca serpuita, pe peretii abrupti ai calderei. Deodata, ni se deschide in fata ochilor o lume paralela: o vale inchisa, dar atat de vasta incat pare infinita.

Craterul Ngorongoro este o minune geologica – o depresiune circulara cu diametrul de 19 km si o adancime de peste 600 m, adapostind un ecosistem complet, perfect izolat de restul lumii. Aici, pe fundul craterului, traiesc libere mii de vietuitoare – o concentratie incredibila de fauna salbatica africana.

Cu noroc si rabdare, vom putea observa cei 5 Mari: leul, elefantul, rinocerul, bivolul si leopardul. Adaugam la acest tablou hipopotami scufundati in ochiuri de apa, zebre care pasc linistite, gazele elegante, hiene in miscare si poate, in zbor, vulturi si flamingo.

Facem picnic in natura si ne bucuram de ultimul nostru safari, intr-un decor in care granita dintre om si salbaticie este mai fina ca oricand.

Spre dupa-amiaza, urcam din nou catre marginea craterului si incepem drumul de intoarcere spre Moshi sau direct spre aeroport (in functie de ora zborului).

Privim pe geam ultimele siluete de baobabi si dealuri rosiatice. Lasam in urma nu doar o calatorie, ci o experienta profunda – una care ramane, mult timp dupa ce pasii se opresc.

Cazare: Hotel Salinero sau similar
Mese incluse: Mic dejun, pranz (la pachet)

Ultima dimineata in Tanzania. Bagajele sunt facute, pasaportul pregatit, dar gandul mai zaboveste. In camera, in curtea hotelului sau in masina care ne poarta spre aeroport, simtim ca plecam dintr-un loc care ne-a schimbat.

Ai fost pe acoperisul Africii. Ai vazut cum arata salbaticia pura. Si, mai ales, ai fost acolo – cu totul. Sfarsit de drum. Inceput de poveste.