Povestește-ne puțin despre tine și despre cum arată o zi / o săptămână din viața unui ghid?

În anul 2015 am plecat pentru prima dată în insula Corfu sau Kerkyra, cum îi spun localnicii. Am plecat în calitate de ghid de destinație pentru Christian Tour și a reprezentat primul meu contact cu lumea ghidajului. A fost o experiență în cadrul căreia am avut norocul să găsesc niște oameni extraordinari atât în cadrul agenției locale cât și în cadrul Christian Tour și am reușit să primesc de la această echipă mixtă ceea ce se numește astăzi, în lumea corporate, perioada de internship. O perioadă atât de necesară pentru a-mi dezvolta toate calitățile în această viitoare activitate de ghid. Perioada de internship sau “de învățare” petrecută alături de oamenii din insula Corfu a fost una atât de cuprinzătoare și eficientă încât, un an mai târziu am reușit să plec pe o destinație complet nouă, în cadrul unei companii diferite și să administrez întreaga operațiune de unul singur, cu succes și fără probleme pentru turiști sau companie. Tot acest succes pe care l-am avut în a doua destinație, pot spune că s-a datorat oamenilor alături de care am lucrat cu un an înainte, motiv pentru care am ales ca în următorul an să mă întorc alături de aceeași echipă, în insula Corfu. Această reîntoarcere alături de Christian Tour și echipa lor a reprezentat consolidarea relațiilor cu oamenii din cadrul companiei și deschiderea unor noi oportunități de colaborare. Astfel, astăzi am ajuns să colaborăm chiar și pe destinații exotice sau Iordania.

O săptămână din viața unui însoțitor de grup e interesantă, cel puțin în Iordania. În primul rând, lumea trebuie să știe că există o colaborare foarte strânsă între însoțitorul de grup și ghidul local, cum de altfel se întâmplă pe fiecare dintre destinații. Absolut oriunde se merge există un ghid local, pentru că întotdeauna informația este infinit mai interesantă și mai autentică atunci când vine de la un ghid local. Iar ca însoțitor de grup trebuie să înveți să lucrezi foarte bine cu ghidul care îți este alocat. Trebuie să ai o relație profesională destul de bună cu acesta, să vă înțelegeți, să puteți să comunicați foarte bine și să ajungeți în punctul în care, efectiv, colaborați din priviri, pentru că el îți va oferi ție o serie de informații pe care tu, la rândul tău, ai datoria de a le transmiți mai departe turiștilor tăi, cu care ai venit în program, iar informațiile nu pot fi nici viciate, nici transformate, nici interpretate greșit. Și atunci, o săptămână din viața unui însoțitor de grup începe prin construirea unei relații cu ghidul local, care, prin tine, va reuși să transmită căldura și frumusețea destinației. Dar, la rândul tău, ca însoțitor de grup, trebuie să reușești foarte bine să îți înțelegi tot autocarul de turiști, care este compus din mulți oameni, cu personalități diverse, cu multe așteptări, cu multe dorințe. Tu, ca reprezentant local ești acea prismă a luminii dintre ghidul local și autocar. La asta se rezumă activitatea ta dintr-o săptămână. Să reușești să coordonezi foarte bine și să filtrezi foarte bine informațiile dintr-o direcție în cealaltă direcție și invers.

Din ce destinație te-ai întors acum? Cum a fost experiența?

Recent m-am întors din Iordania, într-o destinație de circuit, în care am lucrat cu un ghid local foarte dedicat, Abel. Experiența a fost solicitantă, dar extraordinar de frumoasă. E o țară foarte caldă, atât sufletește, cât și ca temperaturi. Îți poate oferi o multitudine de experiențe. Când mă întreabă cineva cum aș descrie Iordania, răspunsul meu clasic și simplu: este de departe destinația cea mai instagramabilă în care eu am fost. De ce? Pentru că este o bucurie de culori și de experiențe, atât moderne, cât și istorice. Pornești de la perioada nabateeană, cu Petra, treci prin perioada elenă și romană, cu Jerash, și ajungi până în Amman, un oraș cu un vibe modern și pe care eu îl consider o mică Elveție a Orientului Mijlociu. Am mai fost în Iordania individual, am vizitat această țară și am încercat să îmi fac temele cât mai bine în ceea ce privește informațiile pe care trebuie să le transmit mai departe. Dar faptul că am fost acolo alături de un grup de turiști și am lucrat cu ghidul local, pot să spun că tot ce înseamnă cultura mea despre această mică Elveție a Orientului Mijlociu a crescut enorm de mult. Adică sunt multe locații despre care nu știam, cum este Castelul Ajloun, castelul construit de musulmani sau cum este Castelul din Karak, castelul cruciaților, pe care l-au construit pentru a proteja Ierusalimul. Sunt două destinații care, pentru mine, erau complet necunoscute, iar asta mă face să spun că a fost o experiență care, ne-a îmbogățit extraordinar de mult din punct de vedere cultural, atât pe mine, cât și pe turiștii mei.

Câte grupuri ai însoțit?

Cât am stat în Iordania am însoțit două grupuri, destul de diferite și colorate. A fost foarte interesant, pentru că primul dintre grupuri a fost cu o medie de vârstă foarte apropiată de vârsta mea, au fost foarte mulți tineri, care au văzut partea instagramabilă a Iordaniei și care s-au bucurat de cultura efervescentă a acesteia. Iar al doilea grup a fost un grup cu o medie de vârstă puțin mai ridicată, care s-a aflat la polul opus. În sensul în care mereu au adus în discuție tot soiul de curiozități din istoria îndepărtată a Iordaniei, cum ar fi perioada nabateeană. În același timp au fost foarte interesați de legăturile lui Moise cu acest tărâm sau de teritoriile pe care acesta le-a tranzitat din Sinai și până la Muntele Nebo, unde și-a găsit și sfârșitul. Astfel, pot spune că, prin prisma experienței mele destul de scurte în Iordania, am reușit să văd cum diferite grupe de vârstă au reușit să își găsească diferite abordări și interese în Iordania. Pentru că, așa cum am spus, e o țară ce oferă multe, cu adevărat bogată cultural!

Povestește-ne puțin despre programul pe care ai fost ghid. Care sunt principalele atracții vizitate?

Care sunt principalele atracții în Iordania? Petra! Toată lumea merge în Iordania să vadă a 7-a Minune a Lumii, orașul construit de nabateeni și apoi utilizat de către romani. Dar aici o să aveți o surpriză, pentru că Iordania nu se termină la Petra și există multe alte lucruri interesante. Din punctul meu de vedere, n-aș numi Petra cea mai importantă atracție din Iordania. Orașul meu favorit din Iordania este Jerash, orașul roman construit în perioada Împăratului Hadrian. De ce este orașul meu preferat? Pentru că eu, personal, l-am pus alături de Pompei și de Ephes, ca fiind unul dintre cele mai bine conservate orașe antice din lume. Reprezintă o experiență de nedescris să te plimbi pe străzile din Jerash și să te simți în perioada secolului I, perioada în care romanii se plimbau prin acele locuri. Dar, de asemenea, o altă experiență foarte interesantă a fost prima mea vizită în Iordania și este reprezentată de Wadi Rum. Un deșert în care te poți regăsi, în care stai la cort, stai sub lumina stelelor – tu, stelele și gândurile tale. Este o zonă cu un peisaj asemănător celui de pe Marte, pentru că, într-adevăr, e o zonă roșie și goală, nepopulată, nu e nimeni acolo. Poți să mergi cu cămilele să vezi apusul în nisipiul fierbinte al deșertului și să te bucuri de un moment unic în viață. Activitate pe care am făcut-o alături de turiști. Apropo de această experiență, la ultima grupă de turiști am avut o caravană imensă, de peste 40 de oameni și cămile, care a călătorit prin deșert în căutarea celui mai romantic loc pentru apus, a fost ceva cu adevărat special. Wadi Rum pare un teritoriu de pe altă planetă ca și peisaj, ceva senzațional pentru ochiul europeanului înconjurat de copaci. Un teritoriu controlat de beduinii locali, un teritoriu ce reușește să îți ofere experiența reală a vieții nomade duse de aceștia.

Deci, avem Petra, Jerash, Wadi Rum, călătoriile biblice, drumul lui Moise, Muntele Nebo, unde Moise și-a găsit sfârșitul și de unde a reușit să vadă Țara Sfântă înainte să moară. Avem Harta din Madaba, cea mai veche hartă din lume, avem orașul Amman, un oraș modern aflat la granița dintre vechile idei musulmane și noua lume capitalistă pe care Iordania vrea să o îmbrățișeze. Avem Karak, cetatea construită de cruciați dar și Ajloun, cetatea musulmană. Pentru aproape orice perioadă a istoriei putem să găsim o zonă în Iordania. Avem chiar și o multitudine de situri, unde s-au găsit unelte din epoca bronzului. Din acest motiv spun că putem să pornim din cele mai vechi timpuri cunoscute de societatea noastră și să venim până în prezent, iar Iordania va avea ceva să ne ofere. Este ceva senzațional!

Ce ar trebui să cunoască turiștii înainte să ajungă în Iordania?

Trebuie să fim atenți la faptul că Iordania, deși eu am numit-o Elveția Orientului Mijlociu, e departe de cultura europeană. Încă este în Orientul Mijlociu. Este un regat în primul rând, să nu uităm, numele familiei regale se află în numele țării, vorbim despre Regatul Hașemit al Iordaniei. Este o monarhie constituțională, politic vorbind, dar un regat, în primul rând. Trebuie să știm faptul că țara nu este la nivelul de dezvoltare al țărilor pe care noi le cunoaștem din Europa și aici ne referim inclusiv la România. Este o țară care nu a avut acces și nu are acces la petrol, deci clar nu are puterea economică a altor țări din Orientul Mijlociu. Vorbim de o țară în tranziție, din punct de vedere economic și social, ce evoluează de la vechile idei radical musulmane spre ideile noi, vestice. De asemenea, un aspect foarte important și în zona de curiozități pe care trebuie să îl știm este legat de accesul la băuturile alcoolice. Există în zona Aqaba un acces mai facil la acestea, dar în restul Iordaniei este destul de dificil să se găsească băuturi alcoolice iar când ele se găsesc, sunt de obicei în hotelurile scumpe și la prețuri pe măsură. Pentru că am amintit despre alcoolul care se găsește la un preț mai ridicat și în hotelurile scumpe, cred că este foarte important de subliniat că, înainte să mergem în Iordania, trebuie să cunoaștem câte ceva despre puterea monezii locale, și anume despre Dinarul Iordanian. Aceasta este una dintre cele mai puternice monezi, ceea ce înseamnă că, deși țara nu arată, moneda lor este destul de scumpă pentru noi, românii, iar anumite produse sau servicii pot părea supraevaluate pentru noi, deși nu sunt. Un Dinar Iordanian este undeva între 6 și 7 lei, este foarte scump, ceea ce înseamnă că și produsele sau serviciile cumpărate local, în afara zonei Aqaba, care este o zonă economică specială, nu sunt chiar ieftine.

Un al aspect foarte important pe care trebuie să-l știm este cel legat de bacșiș. Nimic, absolut nimic în Iordania nu funcționează fără bacșiș. O întâmplare comică din vacanța asta a fost când autocarul nostru trebuia să oprească în fața unuia dintre hoteluri ca să se poată da jos bagajele și să intre turiștii în hotel, iar zona parcării era ocupată de un taximetrist care aștepta un eventual client, dar care nu aștepta pe comanda, ci ”la bordură”, cum zicem noi. Ghidul nostru local s-a dus la taximetrist și l-a rugat dacă poate să dea puțin mașina mai în față, să tragem autocarul, pentru că suntem un autocar de 50 de oameni care vrem să avem acces în hotel. Cu cea mai mare nonșalanță, taximetristul a scos mâna pe geam și a făcut un semn care indica bani. Ghidul meu a scos doi dinari, i-a pus în palmă domnului șofer iar el a mutat mașina mai la o parte, deși nu era într-un loc special amenajat pentru taxi-uri. Asta spun, nu este Uniunea Europeană acolo și absolut totul funcționează pe bază de bacșiș.

Un alt aspect interesant de știut în Iordania este cel legat de negociere. Da, se negociază și da, negociați! Chiar și aici am o povestioară destul de interesantă, tot din ultima excursie. Eram la un magazin unde nu era afișat nici un preț, dar care avea afișat mare pe geam: „Discount 30%”. Adică negociem, nu contează din cât, dar ideea este că negociem, iar aspectele astea trebuie știute destul de bine.

Ne poți spune niște momente amuzante din viața de ghid?

O poveste amuzantă poate fi când ne-am dus cu toții în caravana de cămile, prin deșert, să vedem apusul din Wadi Rum. O experiență extraordinară pe care o recomand tuturor! Așa cum spuneam și mai devreme, la ultimul grup am reușit să adunăm o caravană destul de mare, cu peste 40 de cămile și turiști. Pentru că eram atât de mulți, cămilele erau foarte apropiate una de cealaltă, moment în care tu, când stăteai liniștit pe cămila ta, venea cămila vecinului și încerca să fie foarte prietenoasă cu tine. Ce înseamnă foarte prietenoasă? Încerca să îți mângâie piciorul cu limba ei. Iar acest lucru s-a întâmplat de foarte multe ori, multor turiști, reușind să creeze destul de multe momente de stres dar și de amuzament.

Un alt moment amuzant a fost când eram cu un grup mic de turiști la un hotel de la Marea Moartă, iar seara ne-am gândit că ar fi foarte interesant să nu dormim în noaptea respectivă și să stăm să așteptăm răsăritul. Zis și făcut, am stat și am admirat Marea Moartă și luna care se vedea impecabil pe cerul senin. Fiind atât de senin, am avut șansa, care mie mi s-a părut extraordinară, să putem vedea și orașul Ierusalim, undeva pe linia orizontului. Practic, din hotel se puteau vedea luminile din Ierusalim, care se află la aproximativ 45 km de Marea Moartă. Pentru că eram atât de cuprins de emoția faptului că se poate vedea orașul în departare, am pierdut complet noțiunea punctelor cardinale și în capul meu, nu știu de ce, s-a plantat ideea conform căreia răsăritul în acel caz va fi de pe orașul Ierusalim. Eram atât de prins de această emoție, încât abia la ora 4 dimineața, cu o oră înainte ca răsăritul să aibă loc, cineva din grupul de turiști, își amintește că el a văzut și apusul pe aceeași linie a orizonului. Efectiv, în acel moment, am realizat cu toții că noi suntem pe malul Estic la Mării Moarte, iar orașul Ierusalim și Israel sunt pe malul Vestic al mării și că răsăritul va avea loc din partea exact opusă. M-am simțit destul de rușinat de gafa alimentată de emoția romantică că vom avea șansa să vedem un răsărit de pe Ierusalim, în special pentru că eram liderul de grup și măcar punctele cardinale ar fi fost de bun simț să le știu. Toate astea, fix la o zi dupa ce am fost împreună la Harta din Madaba și am făcut o întreagă lecție de geografie împreună.

Ai avut si situații mai puțin plăcute și cum le-ai gestionat?

La ultimul grup din Iordania am avut o situație destul de neplăcută, dar care s-a rezolvat cu bine. În timp ce mergeam spre Petra de la cazarea din Wadi Rum am trecut printr-un sat destul de mic cu o școală militară pentru copii. Aceștia fiind în pauză s-au gândit să facă o glumă și au început să arunce cu cărămizi spre autocare. Autocarul numărul 2 nu a fost nimerit, dar autocarul numărul 1, în care mă aflam și eu, din păcate, a fost nimerit fix în geam. Din fericire, acesta avea două straturi de geam, unul securizat și unul normal, iar în cadrul evenimentului neplăcut a fost spart doar geamul securizat. Astfel, geamul normal a rămas intact, cărămida nereușind să intre în autocar și să rănească pe cineva. Chiar dacă toată lumea a fost în regulă și singura pagubă a fost cea a geamului securizat, tot neplăcută, am fost nevoiți să oprim autocarul, șoferul a chemat poliția, aceștia au încercat să rezolve toată situația legală, iar eu am rămas cu turiștii. Între timp au apărut și profesorii copiilor, care erau militari. Aceștia au stat cu turiștii, i-au calmat, iar în final totul a fost în regulă. Strict pe moment însă, acele câteva secunde au fost șocante. Am lucrat mult timp în domeniul acesta, dar să vină o cărămidă spre autocar n-am mai trăit…a fost un moment unic și care sper să rămână așa. Ce vreau să subliniez la acest incident este faptul că toată acțiunea nu are nici o legătură cu civilizația locală și astfel de evenimente nu sunt ceva comun în Iordania, ci din contră. Strict în acest caz, vorbim despre niște copii care au făcut o glumă proastă și care puteau fi la fel în orice altă parte a lumii.

Ce trebuie să facă un ghid pentru a fi apreciat/iubit de turiști?

Nu pot spune că am experiența de a răspunde foarte bine la întrebarea aceasta, dar pot să mă folosesc de un feedback pe care l-am primit de la niște turiști, care evidenția niște aspecte pozitive a activității mele și aș putea să le folosesc pe acestea ca și guideline. Primul care mi-a atras atenția și care mie mi s-a părut cel mai important feedback este că am avut dedicarea de a repeta informațiile. După ce spun un șir lung de informații către turiști, în special la microfon, eu am obiceiul ca la final să mai trec o dată prin informații, doar punctual. Adică trebuie să țineți minte 1, 2, 3, 4, fără să mai spun toată povestea. Iar turistul în cauză a apreciat foarte mult aspectul acesta, spunând că repetarea informațiilor esențiale dintr-un calup mai mare de informații îi ajută pe turiști să rețină. Un alt aspect pe care l-am primit tot în setul acela de feedback a fost legat de faptul că eu, cel puțin, verificam de două ori informația. Primeam informația de la ghidul meu local întotdeauna, deoarece lucrezi cu ghidul tău local, dar dintr-un capriciu personal nu eram întotdeauna sigur de aceasta și o verificam și eu iar în cazul în care s-ar întâmpla să existe vreo diferență de informație să îl confruntam pe ghidul local. Nu a fost cazul în Iordania. Mulțumesc ghidului extraordinar pe care l-am avut. Un alt punct tot din calupul de feedback primit de la persoana respectivă era legat de faptul că întotdeauna am răspuns tuturor întrebărilor. Orice nelămurire avea un turist, oricât de departe de subiect era, sau pusă a 5-a, a 7-a, a-8-a oară, eu răspundeam la ea fără probleme. Spre exemplu, strict punctual, un turist m-a întrebat la întâmplare de ce e important pentru noi orașul Jerash. Și am oferit inițial un răspuns, după care, când le-am lăsat timp liber prin Jerash, pentru că știam că ceilalți turiști nu vor să audă răspunsul la întrebarea aceasta, le-am lăsat lor timp liber, m-am dus alături de el, în privat, și i-am răspuns din nou la întrebare, mai în detaliu. Am încercat să explic de ce Jerash este un oraș important astăzi pentru societatea modernă și nu era, spre exemplu, un oraș atât de important, cum era Philadelphia, Amman, pentru romanii din perioada Împăratului Hadrian. Cred că răspunsul simplu, împachetat cu toate informațiile necesare reprezintă efectiv dedicarea și respectul față de nevoia de culturalizare a turistului.

Ce le transmiți turiștilor care doresc sau care urmează să ia parte la unul dintre programele Christian Tour?

Multe nu sunt de spus pe subiect, pentru că absolut orice am de spus este inclus în titlul programului. Este Iordania – Once in a lifetime. De ce? Pentru că e un program atât de bine conturat și atât de cuprinzător, încât îl faci o dată și ai văzut cam tot ce contează din Iordania. Începi cu orașul de la Marea Roșie, Aqaba, unde se poate face scuba, unde poți să vezi grădinile de corali, o zonă foarte vizitată de fanii de scuba diving. Mergi în Wadi Rum, unde ai timpul tău cu deșertul și cu lumina lunii, unde te poți regăsi, ai experiența cu cămilele prin deșert la apus, cu jeep-urile, cu peștera unde Thomas Edward Lawrence i-a antrenat pe beduini în lupta lor împotriva cuceritorilor Aqabei. Ai Petra! Nu știu dacă are sens să spun ceva despre Petra. A 7-a Minune a Lumii! Ai orașul Amman, unde intri în contact cu societatea Iordaniană de astăzi, poți să mergi să servești un Knafeh pe marginea străzii, să intri într-o moschee, să înțelegi cum funcționează Islamul, în cazul în care ești curios sau nu știi deja. Ai Marea Moartă, unde mergi pentru diferite tratamente de piele, pentru nămolul din Marea Moartă, pentru a pluti pe lacul Mării Moarte. Ai Cetatea Jerash, cetate romană, Cetatea din Karak, a cruciaților, Cetatea din Ajloun, a ofensivei musulmane. Ai drumul lui Moise, Muntele Nebo, cel mai important loc pentru toate cele trei religii monoteiste, ai Harta din Madaba. Tot ce am enumerat se vizitează în acest program. Este „once in a lifetime” – un program în care se merge pentru a se bifa toate aceste obiective, fiecare cu timpul lui dedicat, suficient încât să poată fi explorat. Un alt mesaj pe care l-aș transmite turiștilor este legat de siguranța pe stradă în Iordania. Iordania și Amman sunt zone foarte sigure și nu neapărat din pricina poliției sau controlului ci datorită oamenilor, pentru că sunt niște oameni foarte liniștiți, foarte calzi, care nu au absolut nicio problemă cu nimeni. Te văd mai deschis la culoarea pielii pe stradă, se opresc să te întrebe de unde ești. Le spui că ești din România și îți spun, simplu, „Welcome in Jordan!” și pleacă mai departe. Acesta este omul iordanian. Așadar este o zonă foarte sigură și trebuie ca toată lumea să știe acest lucru.

• 

  Knafeh

• 

  Knafeh

Găsești mai multe detalii despre programul Iordania – Once in a Lifetime aici!