Ținutul Secuiesc, un basm scris de natură și de artizani

Suntem matinali si plecam din Bucuresti gata sa descoperim tot ce are mai bun de oferit acest tinut. Facem un popas prelung la Odorheiu Secuiesc unde ne asteapta multe delicii. Un pranz cu preparate laudate, iar la desert ne bucuram de prajiturile unei cofetarii tare apreciate in zona. Dar nu ne oprim numai pentru pranz. Ne plimbam pe stradutele pitoresti si ne intoarcem in urma cu 150 de ani, intr-un atelier de fotografie “pe vechi”, cu decoruri pictate de maini dibace, o colectie de aparate de fotografiat care face in ciuda oricarui muzeu si o istorie ampla a orasului imprimata pe negative. Dupa ce ne imaginam cum ar fi aratat portretul nostru in aceea perioada, ajungem si la Baile Szejke. Trecem prin arcul triumfal ce tine loc de poarta si descoperim Mini Transilvania Park, singurul muzeu format din miniaturile celor mai faimoase cladiri din tara. Ne simtim giganti si profitam de ocazie pentru niste poze tare haioase, apoi mai parcurgem putin drum si ajungem la cazare, in Sovata. Statiunea e cocheta, cu vile traforate, poteci de drumetie si-un bulevard al Trandafirilor demn de curtile regale. Amiaza ne invita sa descoperim lacurile naturale din jur.

Incepem ziua cu o vizita la Castelul Rhédey din Sangeorgiu de Padure si ascultam cu sufletul la gura o poveste de dragoste cu printi si printese. Ramanem in spiritul povestilor, caci mai urmeaza multe. Ajungem la Lacul Bezid si in mijlocul apelor vedem o turla de biserica. Avem multe intrebari, asa ca ghidul ne povesteste imediat istoria satului scufundat si soarta sabatarienilor, una dintre numeroasele confesiuni religioase din Transilvania. Drumul continua, iar pentru final am lasat spectacolul unui mestesug rar intalnit in ziua de azi. Poposim la Criseni, in curioasa curte a Muzeului Palariilor si ne lasam vrajiti de un spectacol demonstrativ. Vedem cu ochii nostri cum se face o palarie, iar partea si mai interesanta este ca putem sa luam una si acasa, avem de unde alege. Cea mai mare surpriza a locului? O palarie mare, foarte mare, cu boruri de doi metri, numai buna de fotografiat.

Trebuie sa mancam bine in dimineata asta, caci urmeaza un tur pe cinste. Mergem la “Fabrica de bere interzisa”, cunoscuta azi sub numele de Csiki Sor. Istoria i-a fost potrivnica, dar viitorul arata infloritor. Vizitam fabrica, iar apoi trebuie musai sa si gustam. De la variante clasice, pana la bere cu ardei, mixuri de 40 de plante active sau bere cu afine, le gasim pe toate chiar de la sursa. Si vorbind de lucruri unice, urmeaza un obiectiv de neratat, singurul lac din Europa format intr-un crater vulcanic, Lacul Sfanta Ana. Gustam din povestile si legendele sale in timp ce impartim un kurtos aburind la mal. Inedita baza de antrenament pentru hocheiul pe gheata si detinatorul unei formule chimice apropiate de cea a apei distilate, lacul formeaza un ecosistem inchis de un farmec aparte. Imediat langa, alt ecosistem special, Tinovul Mohos, definit de mlastina perfect verzuie, padurea pitica ce ii face nitica umbra si florile de Roua Cerului. Asta este natura in cea mai frageda forma a ei. Drumul de intors nu se anunta greu, caci mai facem un popas si la Baile Tusnad unde ne asteapta o imagine rara: Muntii Harghitei de doua ori, o data reali si semeti pana la ceruri, a doua oara oglinditi cristalin in lacul Ciucas. Facem si o poza de grup?

Opțional excursie de descoperire a zonei Corundului (extracost). Daca suntem norocosi si vremea ne permite, mergem cu caruta spre platoul vulcanic, prin peisajul feeric al catunelor Fantana Brazilor sau Valea lui Pavel, si continuam asa de la o oprire la alta. La Tinovul de la Fantana Brazilor gasim relicve glaciare si elemente de taiga, descoperind o mica Siberie la doar cativa pasi de poteca. Urmatorul popas e dulce, dulce. Suntem primiti in inima unei gospodarii, unde degustam gemuri si siropuri facute din cele mai bune fructe de padure care se pot culege aici. Cu bateriile incarcate si papilele incantate, a venit momentul sa ajungem si la Corund, cel mai mare centru de artizanat din tara, cu peste 1500 de locuitori implicati in frumoasele mestesuguri. Avem parte de ocazia perfecta sa ne punem la incercare dibacia in doua ateliere speciale, de ceramica si de iasca, intr-un univers nealterat, atins doar de simboluri, indemanare si har.

Cu bagajele facute si gandul deja la casa, ne bucuram de inca doua opriri. Plecam mai intai spre Darjiu, sat tipic din Harghita, cu drumuri pietruite si case vesele, devenit atractie pentru turistii curiosi mai ales de cand biserica fortificata din sat a fost inclusa in Patrimoniul Unesco. Ultima oprire se anunta nobiliara. Poposim la Miclosoara, la resedinta Contelui Kálnoky, unde vom vedea cu ochii nostri ce inseamna o restaurare facuta ca la carte si vom auzi cu urechile noastre cat de multa migala a fost de fapt. Drumul pana acasa trece repede, dar amintirea frumoasa a vacantei nu trece niciodata.