Timisoara, o bucatica de occident si cateva surprize

Plecam de la Bucuresti catre Banat. Pe harta drumul poate parea destul de lung, dar se dovedeste a fi tare prietenos, plin de peisaje, povesti si cunostinte noi. Prima oprire a vacantei este la Lugoj, genul de loc frumos pe langa care risti sa treci daca te grabesti prea tare. Ne lasam vrajiti de istoria locului si vizitam casa lui Max Auschnitt, unul dintre cei mai mari industriasi ai Europei de la inceputul secolului XX. Considerat candva unul dintre cei mai bogati oameni din Romania, Auschnitt a fost un personaj fascinant al epocii, apropiat de marile cercuri economice si politice ale vremii. Povestea este atat de interesanta incat Lugojul devine brusc mult mai mult decat un simplu popas. Ne continuam drumul si ajungem la Timisoara, unde descoperim acest oras de care auzim mereu numai de bine, si pe buna dreptate. Fara sa isi uite istoria imperiala, Timisoara se dovedeste veritabil occidentala. Ne cazam la frumosul hotel, apoi ne bucuram de niste timp liber in centrul orasului, ca sa ne acomodam cu noua priveliste si sa ne bucuram de o seara in ritmul acestui oras cu adevarat aparte.

Astazi vizitam orasul din titlu, Timisoara, unul dintre cele mai remarcabile locuri din vestul tarii, cu trecut imperial si aer occidental, un mix intre bijuteriile istorice si viziunile moderne. O luam la pas si dam de piatete, restaurante si magazine, dar mai ales de povesti. Prima oprire, Piata Victoriei, inconjurata de cladiri istorice printre care se remarca Opera si Catedrala Mitropolitana. Urmeaza Piata Libertatii si Piata Unirii, doua dintre cele mai frumoase privelisti ale orasului. Vedem si Domul Romano-Catolic, un simbol al multiculturalismului din acest oras superb. Ni se prezinta si o mica aventura, un transport public de-a dreptul deosebit pe Bega, de vreme ce ne aflam in orasul care a facut din statiile de vaporas, un pionerat. Apoi ne abatem intentionat din traseul clasic si mergem sa descoperim si cartierul Traian, in zona Fabric, aproape de vechea Fabrica de Bere. Aici orasul are o vibratie mai putin turistica, cu strazi linistite, cladiri vechi si urme ale trecutului industrial. Iar pentru final, ne permitem un loc atipic si savuros: Muzeul Consumatorului Comunist, ascuns discret in spatele localului „Scart loc lejer”, o expozitie care te face sa zambesti, dar si sa iti amintesti. Spre seara, ramanem cu gustul unei zile pline, in care Timisoara ni s-a aratat in toate nuantele ei.

Ajungem intr-un loc cu totul deosebit, in celebrul sat rotund: Charlottenburg. Intemeiat de colonistii svabi in secolul al XVIII-lea, satul pare trasat perfect cu un compas gigantic. Totul pare asezat cu mare grija aici, de la biserica romano-catolica, pana la obloanele colorate de la fiecare casa si duzii seculari care vegheaza deasupra putinilor locuitori. Urmatorul popas ne asteapta la Buzias, “statiunea inimii”, cu traditie in tratamentele balneare. Vrem sa descoperim cat mai multe, asa ca ne vom bucura de apele minerale cu alta ocazie, astazi descoperim frumusetile orasului. Ne plimbam prin parcul central, admiram colonada eleganta si facem o pauza binemeritata la o cafea. Totusi, incercam apele minerale in alt mod si ne bucuram de o mica degustare dintr-un izvor special al statiunii. Mergem mai departe, catre cea de-a doua degustare a zilei, la Recas, nume cu rezonanta in lumea vinurilor de exceptie. Aflam povestea banatenilor care au stiut sa transforme pamantul si clima in licoare, apoi ne bucuram si de mult asteptata degustare, plina de aroma si farmec. Ziua ajunge la final si plecam spre hotel cu o noua amintire memorabila de care sa ne bucuram.

Vacanta noastra in Timisoara vine la pachet cu o surpriza care ne invita peste granita, o excursie optionala pana in Belgrad. Daca nu ai mai vizitat niciodata aceasta capitala, s-ar putea sa fii surprins de cat de plin de viata este acest loc. Primul popas este la Fortareata Kalemegdan, acolo unde Dunarea se intalneste cu raul Sava, adaugand miscare panoramei oricum spectaculoase. Aici a razbit Iancu de Hunedoara impotriva otomanilor, o victorie atat de rasunatoare incat Papalitatea de la acea vreme a hotarat sa se bata clopotele in fiecare zi la amiaza in cinstea reusitei, traditia fiind pastrata chiar si astazi in unele locuri. Il vedem si pe Pobednik, statuia “Invingatorului”, un simbol al orasului care, nu numai ca vegheaza asupra sarbilor, dar le si reprezinta spiritul mandru dintr-o singura privire. Revenim la vremuri ceva mai moderne pe Knez Mihailova, cea mai vibranta zona a orasului, care ne duce inevitabil in cartierul artistilor, boema Skadarlija, un loc numai bun de ales o masa la care sa te asezi si sa descoperi ospitalitatea tipic sarbeasca. Dupa-amiaza pornim inapoi catre Timisoara.

Luam micul dejun, ne punem bagajele in autocar si pornim la drum, dar nu mergem direct spre casa. Facem un popas istoric, la Muzeul Traian Vuia, unde aflam totul despre primul om care a zburat cu un aparat mai greu decat aerul. Ne bucuram de ocazie pentru cateva fotografii memorabile. Acum chiar ca putem sa ne indreptam spre casa!