Maramures si bisericile de lemn

Hai la drum cu voiosie! Plecam din Bucuresti spre Maramures. Oprim langa Targul Lapus pentru o incursiune la Manastirea Rohia. Desi astazi un impozant ansamblu manastiresc, istoria locului incepe in 1923 prin modesta ctitorie in lemn a preotului Nicolae Gherman, delegat la Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia. Asezamantul respira un sentiment special si poate, tot de firul linistii si-al cartilor atras, s-a retras la sfarsitul anilor '70 si scriitorul Nicolae Steinhardt. Admiram biblioteca de care s-a ingrijit si unde a catalogat zestrea celor 40.000 volume care si-au gasit locul pe raft si nu plecam fara a intra in chilia sa. Univers restrans si totusi intr-atat de bogat, in care incepi sa-l intelegi pe omul care a regandit notiunea de fericire. Petrecem urmatoarele 4 nopti in Danesti, langa Baia Mare, in mijlocul naturii si-n inima unui resort plin de culoare.

Unele dintre cele mai frumoase sate si biserici din lemn din Maramures, listate in Patrimoniul Unesco, se afla pe Valea Izei, pe care-o vom descoperi astazi. Incepem la biserica din Surdesti, de o frumusete rara, ce se mandreste cu turla ei de 72 m, care zgarie cerul inca din secolul XVIII si o face una dintre cele mai inalte biserici de lemn din lume. Apoi cautam adevarul istoric din spatele legendei lui Pintea in Biserica din Budesti, locul in care se pastreaza cu sfintenie camasa de zale a vestitului haiduc. Satul Budesti mai este cunoscut si pentru portile care prin frumusetea si bogatia de simboluri au devenit atractii turistice vizitate de zeci de mii de turisti in fiecare an. In satul Sarbi, oprim la un complex de instalatii, pentru a vedea ce insemna high-tech in urma cu secole. Vedem o valtoare si o moara de macinat boabe, vizitam un atelier artizanal si ne refacem entuziasmul cu o placinta si-o horinca, mandria fiecarui morosan. Dupa amiaza ne oprim in satul Barsana, a carui faima s-a raspandit in lume datorita mesterilor recunoscuti pentru maestria cu care lucreaza lemnul. Manastirea se numara printre cele mai vizitate locuri din Maramures. Incheiem cu o incursiune in Baia Mare. Ni se deschid usile Muzeului de Mineralogie cu toate cele peste 16000 de exponate din dotare, facem o plimbare prin Piata Cetatii sau un urcus optional, spre terasa panoramica a Turnului lui Stefan.

Ne incepem ziua la Biserica din lemn din Desesti, tot parte din patrimoniu UNESCO si poarta spirituala de intrare in Maramuresul istoric. Descindem apoi la Sighetu Marmatiei, veche capitala si loc de harta-n cui, pentru a vizita Muzeul Satului Maramuresean. Sa patrundem in Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei, amenajat in fosta inchisoare e o datorie si-un gest de onoare. Fiecare celula e un crampei dintr-o istorie cu reverberatii amare. Foto-ducumentata si atestata, istoria ei in cifre este impresionanta: 6000 de ore de inregistrari, 43000 de pagini de carte, mii de documente indosariate. Pornim intr-un final spre Sapanta in cautarea culorii si a insolitelor cruci din lemn. Facem cunostinta cu autorul genial al crucilor pline de haz din Cimitirul Vesel, mesterul popular Stan Ioan Patras si lecturam epitafele hazlii de pe placutele de lemn. Vesel sau nu e o buna de dezbatut poveste, dar ideea mesterului continua sa fascineze si sa inspire.

Cand dimineata cocosii din Maramures termina de cantat, suntem gata de drum, pentru ca trebuie sa ajungem la timp in Viseul de Sus, statia de plecare al Mocanitei care strabate pitoreasca Vale a Vaserului (excursie optionala contracost). Locomotiva cu aburi pufaie neobosita in frumoasa Vale a Vaserului, pe tot parcursul celor 50 km. Trecem prin paduri dese, defileuri inguste, stanci prapastioase sau poieni cu izvoare minerale, o aventura de cuprins intre filele agendei personale. Inaugurata in ’32, distrusa partial in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, refacuta si extinsa in anii 50, este singura cale ferata europeana, cu encartament ingust, pe care istoria trenului forestier si-a locomotivelor cu abur inca nu a apus. Savuram un pranz in aer liber cu mancare proaspat preparata la ultima statie a mocanitei. Dupa amiaza ne oprim in Ieud si vizitam biserica de lemn. Un alt motiv sa revenim la cazare zambind.

Ne pregatim de lungul si pitorescul traseu spre casa. In autocar mai e timp de povesti si de aratat poze cu lucrurile „ne-mai-vazute si ne-mai-povestite” pe care le-am adunat in aceste 5 zile. Ajungem in Bucuresti in cursul serii.